Omul se naşte după moarte…

- Dar când Omul moare???

- Moare în clipa când îşi pierde propria demnitate! Când greutatea propriilor fapte efemerizează autorespectul! Când e viu doar fizicul uman, iar morala dispare… E mai mult o nălucă, o fantomă, o vietate, care chiar dacă mănâncă, vorbeşte, face bune şi rele, activează, e om, dar deja nu mai este Om…

- Poate fi adus din nou la viaţă???

- Biserica şi credinţa în Dumnezeu dau şansă oricui…

- Dar dacă nu are credinţă???

- ???

Se întâmplă că Omul îşi pierde demnitatea proprie atunci când îi este călcată în picioare… E dramă, e tragedie… Dar poate fi şi un moment de glorie când Omul trece peste acele clipe nefaste şi reînvie din cenuşă ca pasărea Fenix…

Demnitatea proprie e coloana vertebrală a fiinţei spirituale a Omului… Răul cel mare se comite când se acţionează asupra acestui pilon spiritual…

- Dar o naţiune are demnitate proprie???

- Naţiunea e ca şi Omul… O poate pierde prin faptele ei… Ce mare greutate poartă evreii că l-au răstignit pe Hristos… Ce pată de neşters poartă naţiunea germană că au exterminat popoare în crematorii… Ce oribil trebuie să se simtă ruşii că au cucerit extinse teritorii, au deportat popoare întregi în Siberii, au ucis mii şi mii de oameni nevinovaţi… Cum să uite spaniolii, dar şi întreaga Americă că au trecut prin foc şi sabie aborigenii autohtoni… Cât de ruşine trebuie să le fie americanilor când se pomeneşte bomba nucleară, Vietnamul, Iracul etc. Cât de rău trebuie să se simtă englezii, francezii, turcii, ungurii, austriecii şi alte popoare care şi-au construit prosperitatea prin războaie şi pe contul altora… Ce ruşine, Doamne…

- Dar românii, moldovenii???

- Dumnezeu sau destinul le-a dat o şansă unică… Nu şi-au pătat demnitatea naţională prin orori de tipul celor descrise mai sus… Nu au cotropit alte teritorii… Nu au exterminat popoare… Nu le-au trecut prin foc şi sabie… N-au deportat… N-au ucis în crematorii… Şi-au apărat sărăcia şi au câştigat ce e mai preţios – propria demnitate… Trebuie doar să fie conştienţi de ea… Cu muncă asiduă, cu răbdare se poate obţine şi respectul mult râvnit al altor popoare… Lucrurile trebuie privite real şi cu bune, şi cu rele… Şi fără autoflagelare… Un mod pozitiv de gândire are mult mai mari şanse de izbândă…