Total venituri spații acces personale (EUR)
0,00

1. Inactiv 15,00 EUR / zi

0,00

2. Inactiv 10,00 EUR / zi

0,00

3. Inactiv 8,00 EUR / zi

0,00

4. Inactiv 6,00 EUR / zi

0,00

5. Inactiv 2,00 EUR / zi

0,00

6. Inactiv 1,00 EUR / zi

0,00

7. Inactiv 0,25 EUR / zi

0,00

8. Inactiv 0,15 EUR / zi

0,00

9. Inactiv 0,03 EUR / zi

0,00

Spațiu publicitar personal

Dacă vrei reclama ta aici, contactează acest partener.


15/09/2010 - Cheia sol

CHEIA  SOL

  Atunci  cînd nu esti  asezat în  fata  foii  de  scris, ai  foarte   multe  de  “spus”, de  explicat            lumeste” sau  “filozofic”,dar  numai o  aruncãturã  de  ochi  peste  o asemenea “intimidare albã”,te  face  sã te  simti  descult si acoperit cu  hainã de  blanã croitã  dupã propriul  tãu  model.

Asa  mi  s-au risipit  mie  o sumedenie de  idei  valoroase si cine stie ce polemici  puteau fi  dupã trecerea  mea în eternitate..

Ar  fi  fost  interesant  ca  omul sã poatã  înregistra  tot ce-i trece prin  mintea lui latã,îngustã, scurtã(se potriveste si la  bãrbati, nu, numai !)si  cînd are  chef , asa  de-o carte,  o  brosurã, un  pliant, o reclamã, sã apese pe”print” si sã iasã niste capodopere, mamã!

Dar  asta-i  altceva.  Imaginaţie, bogată!

Poate  se  gãseste  la  alti omuleti, la  noi   încã , nu!

La  noi, cum se   zicea, si  multi  nu  mai  zic, sînt  codrii verzi(mari  ?) de brad   , si-n  acestea, , sînt  multe  mame , care ,au  bãieti pe  nume  Radu.

Numai  , cã  ele  nu lacrimeazã,  ci  numai  cautã, si  cautã. cautã.....si  nici  acum nu  am  aflat,  dacã au  gãsit.

Aici este  problema  ,sau  întrebarea: ce  cautã?

Pentru  cã, nici  nu  au   spus, si nici  noi  nu   am  insistat  cu investigatiile,am  ajuns  sã nu  stim  misterul cãutatului, în pãdurea  bradului.

Aproape  cã am  si uitat episodul acesta, cã  vine “Una-Alta”, si-ti  creazã tot  asa  de  multe  probleme, ba , poate   si  mai  grele.

Problema  domnului   strâmb  si  urât.

Acesta, pe  lîngã  faptul  cã  l-a fãcut  mama-sa cu  ajutorul  lui  tata-sãu, a lui  Dumnezeu , si  Duhului Sfânt, strâmb, de  sus  pînã  la  cãlcãturã, l-a  fãcut  si  urât.

Si  nu  mã-ncretesc  eu  la  minte  acum,  precum  varza  de  Bruxelles, pentru   cã  este   urât ,fiindcã   sînt  si  multi  foarte  frumosi si se compenseazã în natura vie sau   moartã, staticã  si  în  miscare,, dar mã  mir de  ce  este si  strâmb?

Adicã,  nu  putea  sã  fie  numai strâmb?sau  numai  urât?

Cã, dacã, a fost  fãcut  strâmb  din  lipsã  de  material,  si  pe parcursul   traseului  s-a  mai  dezaxat, ajungînd  în  clin  pînã  la  data punerii  problemei, de ce  a fost necesarã  si  aplicarea coeficientului  de  urâtenie?

Dar, voi , stiti  ce  teorie fac eu?

A urâtului  si  strâmbului  veti  spune!

Unul  strâmb nu e  si  urât, sau  ...invers?

Asta-i  o  altã întrebare, nu?

Dar, problema celui”verde  la  faţă”?

O  sã  mã  întrebati, de  unde-i  stiu pe toti !

Întrebati-mã!

“Verde  la  faţă”, are  o  figurã, de  numai, stai, sã  nu te sperii!

   Într-o  zi,  într-un loc  cu  mai   multe  persoane, cunoscute  bineînteles, am   spus  cã  vreau  sã-mi  cumpãr  o  masinã. Nelipsita  persoanã “verde”, s-a fãcut kaki,  întrebându-mã dacã  direct  de  la  fabricã sau de la târgul  de  masini.

Eu  fiind  montatã  pe  veselie,i-am  spus  cã  direct  de  la  cosmetice.

Acolo  au  si lame si  sãpun si  “before”  dar,  si  “after “.

S-a  fãcut  asa  un  cer,  spre strãveziu,  o  parte   din  obiecte ,dizolvîndu-se.

Chiar  m-am  bucurat,  si  nu  vã  spun  eu  de  ce. ,,Itªs  my  secret ,,   , si  dacã  nu  zic  si   ,,all  right,,  , nu   miroase  a  civilizatie.

Am  zis-o  ,asa  numai  ca  sã  audã  si  ele.În  caz  cã  nu, eu  mã retrag  cã  am  o  grãmadã  de  treabã, vorba  cuiva.

O sã  spunã  multã   lume , cã sunt  o  persoanã  puţin  ironică, puţin sarcastică, şi pe  undeva prin colţuri ,răutăcioasă.Da, şi , dacă recunosc , ce  mi  se  mai poate întâmpla?

Aş! Si   dacă  nu  recunosc  tot  aşa  este  denumită  eticheta  pe  care , mulţi se  grăbesc să ţi-o  lipească pe  celebra  frunte.S-o ,lipească!

Dar, cu  ce? Pentru această  lucrare  vor avea nevoie  de  lipici.Si  de unde atâta lipici la  unii?

Rugămintea  mea  este , să  aibă  grijă  acestia  de  ei, fiindcă  la rândul   altora , fiecare are grijă de el.Clar? E  clar  ca  noaptea!

 -Dar,despre cel neînchipuit  de  harnic,  ce  ştiţi?

-Păi,să vă  spun eu, câte ceva!

Zilnic   săracul  ,,munceşte”.Într-o  ,, combinaţie” de  munci ,ce   nu  înţelegeţi îndată, aranjează  orice;

pile, relaţii,  cunoştinţe, avantaje, îmbogăţiri, ciubucăreli, avansări , şi câte or mai  fi,în   mintea  lui  nu  se  mai  ştie.

După  o  asemenea   ,,muncă”,urmează  seria  de  întrebări  pe  care :le  pune în  gând  acestor,,nefericiţi” de  analizaţi ,sau  şi le pune lui.  Într-un  astfel  de  calvar, nimeni  în afară  de  el,nu stie  cât munceşte.

Un  om  ca  acesta   este   bun  la  orice   loc  de   muncă, pentru  că  nu  se  ştie   ce  poate  descoperi  într-o   bună   zi.;  şi-apoi  nu  te  costă  decât   un   amărât  de  salariu  acolo, şi  nişte  belele  de  poţi  sări   singur  în  puţ.

 Scris, verificat si  pus la pastrare de mine!     

Se  potriveste  ...peste mult timp , cred.....     

05/10/2010 - Credinta

Credinta

 

Sa alergam cu bucurie si cu luare aminte catre lupta cea buna neinfricosindu-ne de potrivnici nostri care, si daca nu-i vedem privesc la fata sufletului nostru si de o vor vedea schimbata din pricina fricii, atunci ne vor ataca si mai puternic cunoscand viclenii ca ne-am slabanogit. Deci sa ne inarmam impotriva lor cu curaj caci nimeni nu porneste razboi impotriva celor ce lupta cu ardoare.

ˇ        Pe cat infloreste credinta in inima, tot pe atat se sarguieste si trupul in slujire; iar cand se impiedica in necredinta - cade, caci ''Tot ce nu este din credinta este pacat'' (Romani 14,23).

ˇ        Cel ce s-a hotarat in adancul sufletului si din toata inima sa nu paraseasca lupta pana la cea din urma suflare si sa nu se retraga nici in fata a mii de morti si primejdii, unul ca acesta nu va cadea cu usurinta.

ˇ        Indoiala inimii si nestatornicia sunt o necontenita pricina de poticnire si primejdii. Cei ce se muta cu usurinta dintr-un loc in altul sunt cu totul lipsiti de pricepere caci nimic nu determina o mai cumplita nerodire ca nerabdarea. Manastirea in care ai intrat sa-ti fie tie mormant inainte de mormant. Nimeni in atare situatie nu iese din mormant decat la invierea obsteasca. Iar daca unii au iesit si altfel, nu uita ca au murit din nou. Sa ne rugam Domnului sa nu ni se intample si noua acelasi lucru.

ˇ        Daca te-ai legat impreuna cu altii sa traiesti in comunitate si observi ca nu sporesti, paraseste-i fara nici o remuscare, desi cel cercat este cercat oriunde si tot asa si cel dimpotriva.

ˇ        Multe sunt lucrarile mintii omului lucrator: meditarea la dragostea lui Dumnezeu, amintirea de moarte, pomenirea lui Dumnezeu, a Imparatia Cerurilor, a ravnei sfintilor mucenici, amintirea sfintelor puteri - ingerii, amintirea de momentul iesirii sufletului, a judecatii, pronuntarea sentintei, al pedepsei. Toate aceste ganduri sunt mari, iar cele pe care le-am enumerat i-au facut pe multi neputinciosi a mai pacatui. Sa incepem deci cu cele mari si sa sfarsim cu cele care nu trebuie uitate.

ˇ        Precum ploaia intrand in pamant aduce plantelor o calitate potrivita lor: dulce celor dulci, amara celor amare, asa si harul daruieste inimilor credinciosilor in care patrunde neschimbat lucrarile potrivit nevoilor lor: celui ce flamanzeste i se face hrana, celui ce inseteaza, bautura preadulce, cel caruia ii este frig - haina, celui ostenit - odihna, celui ce se roaga - nadejdea inimii si celui ce plange - mangaiere.

ˇ        Cand primim cu sufletul deschis toate cele neasteptate intru zdrobirea inimii, atunci cu adevarat ne-am eliberat de frica.

ˇ        Nu intunericul si aspectul dezolant al locurilor ii intareste pe draci impotriva noastra, ci imputinarea si slabiciunea sufletului nostru, dar uneori si pedepsirea noastra din iconomie.

ˇ        Cel ce s-a facut rob Domnului nu se teme decat de Stapanul sau, cel ce nu este asa, se teme pana si de umbra sa.

ˇ        Cel ce a biruit frica lasa este vadit ca si-a predat viata si sufletul lui Dumnezeu.

ˇ        Moise, sau mai bine zis Dumnezeu porunceste ca cel fricos sa nu iasa la razboi ca nu cumva ratacirea cea din urma a sufletului sa fie mai mare decat cea dintai cadere a trupului, si pe drept cuvant.

ˇ        Hotararea neindoielnica pricinuieste staruinta in necazuri si in locuri, iar indoiala lucreaza necredinta, caderea si stramutarile dese.

ˇ        Barbatia inimii este un alt ajutor al sufletului dupa Dumnezeu, precum si lenea este un ajutor al pacatului.

ˇ        Sa nu te tulburi de cazi in fiecare zi, nici sa renunti cumva la lupta, ci stai barbateste si cu siguranta; ingerul care te pazeste va pretui rabdarea ta. Rana ta este usor de tamaduit cat este proaspata, dar cele vechi neingrijite si invartosate sunt greu de vindecat si au nevoie de multa osteneala, fier, de brici si de focul ce le insoteste pentru vindecare. Multe se fac cu vremea de nevindecat, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta.

09/09/2010 - Timpuri in anotimpuri

                                                                                                                            

                                     TIMPURI   ÎN    ANOTIMPURI   

                                                                                                                                                                               

Este un timp.Poate, un timp.O  perioadã, sau  poate o…. perioadã.

As  fi  vrut  sã  mã  nasc acum, sau...mai  bine, nu! Ziceam  si eu, tocmai, de-o  pãrere  de rãu.

În  acest  moment  mã  bucur, sau....numai  am  impresia. Poate , este ceva  inexplicabil  , pe  undeva  plãcut  si creeazã  aceastã   impresie  de  bucurie şi  dacã  mã  simt  bine  numai  trebuie  sã mã  explic, nu?

Acum  fluierã  trenul si  culmea  cã  a si  pornit.Spre cine? Spre  tine  poate,sau  spre  bucuria  ta  efemerã.

-Eu, domnule, nu am bucurii efemere!

S-o crezi  matale,  domnule !

-Cum, adicã,?

-Adicã, de-adevãratelea!

Bucuriile, fie  ele  si  efemere, revin  în amintiri, si-atunci ele  devin   bucurii amintiri.

-Multumesc de sfat!

-Cu plãcere!

Trenul ªzboarãª, spre  o statie, care nici  nu  mã  intereseazã cum se  numeste, cãci, dacã  m-ar  interesa s-ar numi  probabil ª statie-interesatãª.

Mă legăn în acest mers  al trenului personal, precum un pãianjen pe  o …….ssst!!!!

Nu mã  intereseazã, interesul  dumitale despre mersul  trenurilor personale,dar , si  mai  putin mã atrage atentia cãtre urmãtoarea statie.Eu  as  vrea  sa fie  ultima,cea  mai  aproape de  tine, sau  de Dumnezeu.

Acum  sînt  un om singur.Ce noroi!Si oamenii acestia  care  urcã în tren, numai pentru douã  staţii...Paradoxal! Asta-i, viata! Fiecare se suie în ce  poate si  are  ocazia, si sperã  sã ajungã într-un loc, eventual stabilit, sau propus  de capãt.

M-ar  bucura  sã  gãseascã ceva  cãldurã si ceva  bucurie. Doamne, ajutã!...si  ajutã-i!

Într-o  lume multumitã,eu  sînt  o persoanã rãzvrãtitã..Nu  vreau sã mã fac publicã din asta, dar este ceva inexplicabil.Din  cînd  în  cînd  mã adaptez, si  fac  o grãmadã de compromisuri,dar  asta-i!

În dreapta sînt pãmînturi negre,pe portiuni rãscolite de pluguri,pluguri plãtite cu  mare greutate.

Mai sînt si ceva case,ce  mai  ceva, chiar  douã!

Tot  pe-aici ,sunt  si spini  ,dar  dintre  aceia care se folosesc la ceaiuri .N-ati auzit  de  ceaiuri  de  ghimpe? Acum  cred 

c-ati auzit, si chiar mã bucur cã pot  fi  folositoare si eu  societãtii, pe  asa  o vreme  de nãbãdãioasã.

Cicã ,aceste  ceaiuri sînt  bune la  reglarea unor  nereguli ale unor mecanisme vii din unele  organisme.Sã  fie, precum

v-am spus?

În stînga este  o statie CFR.Plină  de  ploaie, tristă  şi tăcută.Porneşte  locomotiva.Măcar,

de-ar  merge fără  întrerupere,că, altfel  ajung târziu  acasă.Nu  de  alta ,dar  aş  vedea în

scurtul   drum spre  casă ,aceeaşi  ,, vilăªª de  ţigani. Ţigani ,,civilizaţiªª.Casă! Vilă!

Garaj. sonerie  la  poartă şi  câine  păzitor.Scofală  mare! Nu  mă  bucur  când  văd şi

oameni cu salivă  în colţtul  gurii, la  văzul  unor  portocale! Mă rog!.Tranzitie!

Dar, oricum! Bunul simţ faţă  de  ei !

-Care ei?

-Ei, săracii! Neputincioşii, nevoiaşii şi cei  ce  speră!                                       -

 -La ce  sperã?

-Bunã  întrebare! La tot!

-Vezi, cã  ţi-a  sunat telefonul  în maşină! Adună-ţi, mâinile !Sunt  puţin împrăştiate  pe  scaunul  din dreapta, merită?

-Cine  ştie!                                                       

Este  totuşi  o zi  obişnuită!Aşteaptă , o veste  bună, o  vizită, o cafea!

-Mulţumesc!

Stânga  stuf

Dreapta  deşeurile  unui  combinat  chimic.Ce comparaţie!

Ce  întorsătură  a  naturii!

-Doamne, trezeşte-mă, la  realitate!

M-ar bucura,să cred că sunt vise pe care  doresc să le visez,dar mă sperii la clipitul  ochilor  pentru că sunt trează.

Minunat  combinat  şi  diverse  boli!

-Te rog întoarce-ţi  capul! Undeva  în  colţ ,omul  cu fes de  lână veche,ros şi pus ca de-un om  cu două  mâini stângi,a început să cânte răguşit şi încetişor :”M-am născut………..”

Ce-ar fi fost să nu mai fie!

Doamne, iartă-mă! Nu am eu dreptul de a spune aşa ceva.

Mă doare privirea lui,poate este bolnav,poate  supărat sau poate chiar bine băut.

Roţile scârţâie  şi smuncitura  de oprire ne-a trezit pe  mulţi.

Mi-aş fi dorit ca la coborâre să mi se întindă o  mână,dar  mai bine nu, pentru că cine ştie cât m-ar fi durut altădată.

Mă strecor printre atâtea priviri ,luând drumul aproape drept ca pe o corvoadă plăcută ,amăgindu-mă că norocul meu nu este departe.