Un nou studiu arată că poluarea fonică omoară populaţia în secret. Deşi poluarea aerului este dăunătoare pentru oameni, poluarea fonică este aproape la fel de periculoasă pentru sănătatea populaţiei.

Conform unui studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene, vest-europenii pierd până la 1.6 milioane de ani de viaţă sănătoasă din cauza poluării fonice. Poluarea fonică se află pe locul al doilea din punct de vedere al riscului asupra sănătăţii. Anual, 4.5 milioane de ani de viată sănătoasă sunt pierduţi din cauza poluării aerului.

Raporturile susţin ca poluarea fonică provoacă probleme grave de sănătate, de la boli de inimă la tulburări cognitive şi de somn. De departe, cea mai mare problemă de sănătate legătă de zgomote este disconfprtul şi întreruperea somnului din cauza traticului rutier. Lipsa somnului duce la desfăşurarea unei vieţi mai puţin sănătoase.

Raportul citează studii care susţin că perturbările zgomotoase pot duce la hipertensiune arterială, boli de inimă şi chiar moarte. Zgomotele puternice sunt periculoase şi pentru copii, acestea având efecte negative asupra concentrării si memoriei copiiilor.

Expunerea la zgomote în perioade critice precum învăţarea ar putea afecta potenţialul de dezvoltare şi au un efect negativ pe tot parcursul studiului. De asemenea, tinitusul poate fi o consecinţă a poluării fonice, iar acesta se poate agrava -- de la un simplu zgomot în ureche se poate ajunge la pierderea auzului!

Chiar dacă nu i se acordă aceeaşi atenţie ca poluării aerului, poluarea fonică afectează în mod negativ viaţa. Din fericire, unele tehnologii dezvoltate pentru diminuarea poluării aerului sunt utile şi în ceea ce priveşte poluarea fonică. De exemplu, vehiculele electrice sunt silenţioase, excepţie făcând cele care au un zgomot artificial adăugat de producători.

Ginsengul şi şofranul sunt două substanţe ce îţi condimentează viaţa sexuală, susţin cercetătorii Universităţii din Guelph ce au efectuat un studiu asupra afrodisiacelor naturale.

"Afrodiziacele sunt folosite de mii de ani, în toată lumea, însă nu au existat până acum explicaţii ştiinţifice pe măsură. De aceea am efectuat acest studiu, fiind cea mai detaliată cercetare efectuată în acest domeniu", susţine Massimo Marcone, profesor la Universitatea din Guelph

"E nevoie de produse naturale care să îmbunatăţească viaţa sexuală fără a produce efecte secundare negative", susţine John Melnyk, masterand al departamentului de Ştiinţă Alimentară şi membru al echipei care a efectuat acest studiu. În prezent, astfel de afecţiuni precum disfuncţia erectilă sunt tratate cu medicamente sintetice, inclusiv sildenafil (Viagra) şi tadalafil (Cialis).

"Aceste medicamente au efecte secundare precum migrene, dureri musculare sau privirea înceţoşată şi pot avea interacţiuni periculoase dacă sunt administrate în acelaşi timp cu alte medicamente. De asemenea, acestea nu ajută la creşterea libidoului şi nu îmbunătăţesc viaţa sexuală a celor care se confruntă cu o astfel de problemă", explică Melnyk.

Cercetatorii au realizat sute de studii privind afrodiziacele consumate în mod obişnuit pentru a investiga efectele în ceea ce priveşte îmbunătăţirea vieţii sexuale, atât din punct de vedere psihologic, cât şi fiziologic.

În această cercetare au fost incluse numai studiile care îndeplinesc cele mai stricte controale.

Astfel, cercetătorii au descoperit că ginsengul, şofranul şi yohimbine, un produs chimic natural din copaci yohimbe ce cresc în Africa de Vest, ajută la îmbunătăţirea funcţiei sexuale umane. În schimb, pretinsul efect afrodisiac al vinului şi al ciocolatei nu a fost confirmat.

Oamenii au raportat că dorinţa sexuală a crescut după ce au mâncat ptychopetalum olacoides (denumită de localnici muira puama şi cunoscut la noi ca fiind "lemnul potenţei"), o plantă cu flori găsite în Brazilia; rădăcină de Maca, o plantă ce creşte în Anzi, şi ciocolată.

Studiul arată că în ciuda pretinsului efect afrodisiac, ciocolata nu a fost asociată cu creşterea libidoului, ci doar cu amplificarea dorinţelor sexuale. Unii oameni pot simţi un efect datorită anumitor substanţe aflate în compoziţia ciocolatei, spre exemplu feniletilamina, care duce la secretarea serotoninei şi creşterea nivelului endorfinei din creier.

S-a demonstrat că alcoolul duce la creşterea nivelului de excitare, dar totodată duce la reducerea performanţei sexuale.

Nucşoara, cuişoarele, usturoiul şi ghimbirul au un efect afrodisiac asupra animalelor, conform studiilor.

Cercetătorii avertizează însă că este nevoie de mai multe studii pentru a confirma efectele descoperite de ei. "În prezent nu există suficiente dovezi pentru a sprijini utilizarea la scară largă a acestor substanţe ca afrodisiace. Mai multe studii clinice vor fi necesare pentru a se înţelege mai bine efectul acestor substanţe asupra oamenilor", susţine profesorul Massimo Marcone.

Sursa: Eurekalert

Timp de aproape 200 de ani, indicele de masă corporală (IMC) a fost folosit ca principala metodă a afla „cât eşti de gras.”. Acum, profesorul Richard Bergman de la University of Southern California din Los Angeles, SUA, consideră că este timpul pentru o schimbare.

Ce nu este în regulă cu IMC?
IMC datează din 1840 şi are o serie de puncte slabe.
În primul rând, nu oferă un procentaj exact al grăsimii din corp.
Apoi, IMC diferă de la bărbaţi la femei, chiar dacă aceştia au acelaşi procentaj de grăsime.
În fine, în cazul persoanelor cu o masă musculară bine dezvoltată, rezultatele pot arăta - în mod eronat - că ar exista o cantitate de grăsime foarte mare, deoarece muşchii cântăresc mai mult în comparaţie cu depozitele de grăsime.

Cum a luat naştere noul studiu?
Urmărind să gasesască un mod mai simplu de măsurare a grăsimii, echipa condusă de Richard Bergman a efectuat un studiu pe un eşantion de 2.000 de persoane din America Latină, cărora li s-a măsurat cantitatea de grăsime din corp prin metoda absorbţiometriei bifotonice cu raze X. Apoi, cercetătorii au încercat să îşi dea seama ce parametri ar putea măsura, în aşa fel încât să indice cel mai bine adevăratul procent de grăsime al acestor oameni.

Ce a rezultat?
În urma cercetărilor, a rezultat că circumferinţa şoldurilor şi înălţimea sunt mult mai importante în calcularea procentajului de grăsime al corpului decât orice altceva, inclusiv circumferinţa taliei şi greutatea.
Prin urmare, oamenii de ştiinţă au creat o ecuaţie ce are ca rezultat indicele de adipozitate corporală (IAC), care arată procentul de ţesut adipos din corp şi care poate da rezultate şi în cazul copiilor.

Este IAC mai bun decât IMC?
Deşi cercetătorii sunt convinşi că IAC este mai bun decât IMC, mai au un drum lung până vor putea demonstra acest lucru.
Conform opiniei lor, IAC este acelaşi şi pentru bărbaţi, şi pentru femei, atunci când aceştia au acelaşi procent de grăsime corporală.
De asemenea, teoria a fost confirmată şi în rândul populaţiei de culoare. În rândul populaţiei albe, însă, nu a fost confirmată încă, deşi a fost testat un număr mic de oameni.

Care sunt problemele IAC?
Marea provocare este aceea de a reuşi să se estimeze, cu ajutorul IAC, riscul unor boli asociate cu obezitatea, precum diabetul, bolile cardiovasculare şi unele tipuri de cancer.
Prin urmare, cel mai important pentru echipa de cercetători este să demonstreze că IAC poate ajuta la prevenirea acestor boli grave.


Care este avantajul folosirii acestei metode?
Prin faptul că IAC nu se foloseşte de masă, acest procedeu poate fi folosit în regiuni precum India, unde obezitatea este o problemă serioasă şi unde cântarele nu sunt disponibile sau nu sunt bine etalonate.

Cercetătorii care au lucrat la acest studiu speră ca, în scurt timp, IAC să se dovedească o metodă mult mai bună şi mai sigură de măsurare a grăsimii din corp şi să fie acceptată cu uşurinţă de medici.

Expunerea la zgomotul provocat de traficul rutier poate creşte riscul de a fi victima unui accident vascular cerebral, mai ales în cazul persoanelor în vârstă de 65 de ani sau mai mult, relatează un studiu publicat astăzi în European Heart Journal.

O cercetare ce a avut drept subiecţi mai mult de 50.000 de persoane a dus la concluzia că fiecare 10 decibeli adiţionali de zgomot de fond provoacă, în medie, o creştere de 14% a probabilităţii de a fi suferi un atac cerebral.

Pentru persoanele mai tinere de 65 de ani, riscul nu este statistic semnificativ. Dar privind doar grupa de vârstă "65 de ani+", se observă că fiecare 10 decibeli în plus cresc riscul de atac cerebral cu 27%, iar la peste 60 de decibeli, pericolul este semnificativ mai mare.

O stradă aglomerată provoacă, în general, zgomot de fond de 60-70 de decibeli. În Bucureşti, harta de zgomot arată multe zone în care nivelul de zgomot stradal ajunge şi la 80 de decibeli. De asemenea, oraşe precum Craiova, Timişoara, Braşov sau Iaşi au zone în care intensitatea zgomotului urban depăşeşte 80 de decibeli. Aceste arealuri pot fi extrem de periculoase pentru persoanele în vârstă.

"Studii efectuate în trecut arată că zgomotul urban este deseori corelat cu tensiunea arterială ridicată şi cu atacurile de cord. Cercetarea efectuată de noi adaugă la aceste riscuri şi pe cel de accident vascular cerebral", a declarat Mette Sørensen, cercetătorul care a condus studiul efectuat de Societatea Daneză pentru Prevenirea Cancerului.

Dintre cele 51.485 de persoane studiate de-a lungul cercetării, 1.881 au suferit un atac cerebral. Opt la sută din atacurile cerebrale la nivelul populatiei generale şi 19% din cele suferite de persoanele de peste 65 de ani au fost corelate cu expunerea la zgomotul urban, conform studiului.

Studiul, fiind epidemiologic, nu poate confirma că zgomotul urban provoacă direct atacurile cerebrale, ci doar că există o corelaţie între cele două. Mecanismul prin care zgomotul provoacă problemele cardiovasculare nu este încă înţeles, urmând să fie în continuare studiat.

Cercetătorii malaezieni au eliberat 6.000 de ţânţari modificaţi genetic într-o pădure pentru a reduce numărul de victime ale febrei Dengue, în primul astfel de experiment efectuat în Asia.

Acest test intenţionează să deschidă calea pentru folosirea pe scară mai largă a ţânţarilor masculi din specia Aedes aegypti, modificaţi genetic pentru a fi sterili. Intenţia este ca aceştia să se cupleze cu femelele din aceeaşi specie, astfel oprind producţia de larve. Doar femelele Aedes aegypti pot răspândi febra Dengue, o afecţiune ce a făcut 134 de victime în Malaezia anul trecut.

Un experiment similar ce a fost condus în Insulele Cayman anul trecut - fiind prima dată când ţânţari modificaţi genetic au fost eliberaţi în natură după ani de experimente de laborator - a condus la o scădere bruscă a populaţiei de ţânţari în zona studiată de cercetători.

Planul nu este fără controverse. Un număr de activişti de mediu din Malaezia spun că experimentul ar putea avea consecinţe neprevăzute, precum apariţia unor specii necontrolabile de ţânţari mutanţi. Criticii mai susţin că este posibil ca experimentul să ducă la crearea unui vacuum în ecosistem, care ar putea fi speculat de o altă specie de insecte, ce ar putea aduce alte boli.

Guvernul a încercat să liniştească temerile enunţate de critici, anunţând că experimentul are loc pe o scară redusă. "Nu ne vom grăbi să eliberăm ţânţari modificaţi genetic pe scară largă", au spus autorităţile.

Alături de cei 6.000 de ţânţari modificaţi genetici, alţi 6.000 de masculi au fost eliberaţi în aceeaşi pădure nelocuită. Aceştia nu au fost modificaţi genetic, urmând să fie un punct de reper pentru cercetători.

Experimentul a fost anunţat de guvernul malaezian abia după încheiere. Eliberarea ţânţarilor a avut loc pe 21 decembrie, iar pe 5 ianuarie toţi ţânţarii au fost ucişi cu insecticid, la "finalizarea cu succes a experimentului". Institutul de Cercetări Medicale a anunţat că nu intenţionează să conducă un experiment similar până când nu vor termina de analizat rezultatele acestuia.

Metoda folosită de cercetătorii malaezieni a fost apreciată de specialiştii din alte ţări. "Este foarte probabil ca acest plan să fie eficace în lupta contra febrei Dengue, mai ales dacă va fi combinat cu alte metode de control biologic. Avem nevoie de instrumente noi. Tot ceea ce am încercat în ultimii 40 de ani nu a avut nici un impact", a declarat Duane Gubler, un profesor specialist în boli infecţioase la Universitatea Duke din Singapore.

"Folosirea unor insecte-masculi, modificate genetic pentru a fi sterilizate, a fost încununată de succes în alte ţări. În SUA, această metodă a dat roade împotriva muştelor care provocau boli la vaci. Iar activiştii de mediu nu au de ce să se îngrijoreze, deoarece ţânţarii modificaţi genetic mor foarte repede", a adăugat specialistul.

Numărul cazurilor de febră Dengue în Malaezia a crescut cu 52% între 2009 şi 2010, iar guvernul a fost nevoit să găsească metode inovatoare pentru a învinge această boală. Campaniile folosite în trecut nu au avut succes.

Febra Dengue este des întâlnită în Asia şi America de Sud. Simptomele includ febră, dureri ale încheieturilor şi greaţă, dar în anumite cazuri grave această boală duce la sângerări interne, blocarea sistemului circulator şi, în cele din urmă, la moarte. Febra Dengue nu are leac şi nici nu există un vaccin care să ajute la prevenirea sa.

Azi adaug o informatie foarte utila pentru cei care vor sa se inscrie in NeoBux unul dintre cele mai bune PTC de pe net.
Cum sa castigi 20 $ pe luna cu NeoBux?Buna intrebare nu? Pentru a obtine acesti bani garantat pe net este suficient sa inchiriezi 20 de persoane luna.Dar nu uita si tu la randul tau trebuie sa citesti cele 4 reclame zilnic daca vrei sa primesti comisionul de la persoanele inchiriate.De asemenea poti promova NeoBux pe blogul tau sau in directoare pentru a obtien afiliati directi care si ei iti aduc 50% din ce castiga.Deci intr-un cuvant castigi din reclamele citite de tine+50% de la afiliatii tai +100% de la cei inchiriati = 20$ cel putin pe luna.

Pentru inscriere click aici http://neobux.com/?rh=636F7374616E

Este concluzia la care au ajuns cercetatorii de la Universitatea Utrecht, in urma studierii comportamentelor a 14 barbati cu varsta cuprinsa intre 21 si 25 de ani, pentru a intelege cat de tare afecteaza oboseala si intunericul prestatiile la volan ale soferilor.

Atent monitorizati, participantii la teste au fost pusi sa conduca timp de 2, 4 si respectiv 8 ore pe parcursul unei singure nopti, mentinand o viteza constanta de 80 mile orare pe autostrada (130 km/ora) si ramanand in centrul benzii de rulare.

La finele experimentului, au fost comparate datele prestatiilor individuale la volan cu cele deja cunoscute, corelate efectelor nocive ale alcoolului: s-a constatat ca 2 ore de condus fara intrerupere, pe timp de noapte, erau suficiente pentru a-i face pe soferi sa comita aceleasi erori facute cu 0,05% alcool in organism. Un procent care crestea la 0,08% la finele celei de-a treia ore de condus fara pauza.