Ziarele vuiesc de ultima ştire de senzaţie în legătură cu dispariţia prematură a Mădălinei Manole, la fel şi televiziunile particulare, prin emisiuni care scotocesc şi judecă vieţile artiştilor, se amestecă în certurile lor, şi, una peste alta, fac publice lenjeriile intime care ar trebui, totuşi, să rămână INTIME. Nu se ştie cum, că emisiunea lui Măruţă mi-a scăpat, soţul Mădălinei Manole a descoperit abia acum că regretata sa soţie s-a filmat înainte de-a se sinucide. La noi, muritorii de rând, nu prea există astfel de secrete; şi dacă se întâmplă, Doamne-fereşte, să avem un deces în familie, în decurs de două-trei zile, aflăm tot ce se putea afla despre intenţiile defunctei rude. Ceea ce continuă să evolueze în timp după eveniment, mai rămân doar interpretările - care depind de inspiraţia şi de gradul de denaturare al adevărului în momentul în care ajunge la comentator.
Trecând peste aceste considerente filozofice, Mădălina Manole s-a filmat în oglindă luându-şi rămas bun de la cei dragi. Parcă înainte să apară această ştire, soţul artistei descoperise pe mobil un mesaj, tot de adio. Păi să vedem ce înseamnă asta: înseamnă că Mădălina Manole, navigând printre gândurile negre, s-a gândit să comunice cu toată lumea de "dincolo"; şi aşa a ajuns să se filmeze cum îşi lua rămas bun de la cei apropiaţi. Îmi şi închipui scena: Mădălina singură, în cameră, uitându-se în oglindă: "Ce cool ar fi dacă i-aş lăsa lui Mircea (soţul, n.r.) un mesaj pe mobil, ca să ştie, să nu moară prost..." Fire altruistă, urmând să moară ea însăşi, se gândeşte să îndulcească moartea soţului, în deplină cunoştinţă de cauză.
Mi-e puţin jenă - mie, care n-am cunoscut-o personal - de faptele şi mărturiile făcute publice despre această mare personalitate a artei muzicale româneşti. Până la moartea sa, cu toate încercările presei de-a penetra intimitatea Mădălinei, aveam o imagine foarte frumoasă şi blândă, despre ea. Aş fi rămas şi aş fi trăit mai departe cu această amintire plăcută care o ridica pe un piedestal rezervat doar marilor artişti. Dar dezvăluirile din presa scrisă şi audio-vizuală (cu scopul comercial de-a câştiga audienţă - ceea ce nu mai are nimic în comun cu artista sau cu arta) mă fac, fără să vreau, să-mi schimb imaginea imaculată cu una plină de pete, care deja începe să nu-mi mai placă.
Aş putea să fac din acest articol o ştire completă, cu imagini şi citate; cred însă că prin aşa ceva se pătează amintirea unui om care pentru mine a însemnat ceva în anumite momente din viaţă, m-a încântat, m-a făcut să mă regăsesc în versurile cântecelor ei, m-a făcut să visez. Şi sunt sigur că nu sunt singurul care a avut sentimentul de frustrare atunci când a privit sau a auzit cum este întinată memoria Mădălinei Manole. Frustrare: am fost lipsit de dreptul de-a rămâne în amintire cu imaginile artistei de la interviurile decente şi videoclipurile melodiilor care au făcut-o celebră; de aceea mă opresc aici, iar pentru cele afirmate mai sus, mă rog să mă ierte, de-acolo, de unde e acum, sperând să înţeleagă că nu am dorit decât să îmi fac cititorii să înţeleagă cât de penibile sunt aceste ştiri, atâta timp cât sunt făcute publice.
Bineînţeles, există adevăruri şi adevăruri. Toate sunt importante, doar că unele pur şi simplu nu merită să le faci publice, pentru că, oricum, pe Mădălina nimeni şi nimic n-o mai readuce la viaţă. Atâta că, fără unele cum sunt acestea, putem rămâne cu o amintire frumoasă. Sunt de acord că ar putea fi de folos familiei şi prietenilor. Dar eu prefer să nu ştiu tot adevărul, dar să rămân cu ceea ce îmi place !
Pentru a citi articolul complet, vizitaţi: Municipiul Orăştie
