Edificiul Alcazar din Toledo.

Catedrala din Toledo

Vedere generală din Toledo.

[modifică] Istoria antică

Prima așezare permanentă care se cunoaște în oraș sunt o serie de castre, pe ele s-a ridicat orașul celtiberic înconjurat de ziduri, unul dintre cele mai importante centre ale triburilor carpetane. Unul dintre aceste prime așezări era pe partea stângă a râului Tajo, resturile scoase la iveală din excavații arheologice pot fi observate în Muzeul-Spital din Santa Cruz în Toledo.

În anul 193 î.C., după o îndelungată rezistență, Marco Fulvio Nobilior cucerește orașul. Romanii reconstruiesc orașul și îl numesc Toletum, în provincia Cartaginense. Orașul dezvoltă o importantă industrie a fierului, ajungând chiar sa bată monedă. Zona unde era așezat orașul a suferit un profund proces de romanizare, așa cum mărturisesc numeroasele așezări romane, în special lângă râul Tajo. Romanii au lasat multe vestigii in Toledo, un important apeduct, astăzi distrus în totalitate.

[modifică] Istoria Medievală

După primele atacuri barbare, s-au reconstruit vechile ziduri de apărare; chiar și așa, orașul a fost cucerit în anul 411 de către alani, care au fost la rândul lor învinși de catre vizigoți în anul 418. După ce Agila a fost învins, Atanagildo sa stabilit în oraș, și cu Leovigildo , orașul sa convertit în capitala regatului hispano-got având și un arhiepiscopat, devenind un mare centru civil și religios ( ca dovadă sunt Conciliile din Toledo). Foarte aproape de Toledo, în satul Guadamur, sa găsit Tezaurul de Guarrazar, excepționale coroane ale regilor vizogoți.

În anul 711 orașul a fost cucerit de Tarik și supus dominației musulmane, pierzând privilegul de a fi capitală, arabii l-au numit Tulaytulah ( în arabă طليطلة).

Majoritatea populatieie era mozarabe (populație crestina sub dominație musulmană), cea ce a facut ca zona să devina un focar de tensiune și îngrijorare pentru emirii din capitala califatului musulman Cordoba. În 797 sub domnia emirului Alhaken I, a izbucnit o revoltă contra capitalei Cordoba. Emirul trimițând pe mula Amrús ben Yusuf (numit în cronicile creștine Amorroz) să supună orașul. Amrus a exterminat nobilimea locală cu o falsă ofertă de pace. Invitând pe toți nobilii la un banchet, fiecare invitat odata ce intra era asasinat și corpul aruncat într-un puț, eveniment numit Ziua fosei. În acest fel emirul a putut să mențină supuși pentru un timp spiritul rebel al toledanilor. Totuși aceștia au mai facut revolte în 811 și 829 ,după moartea emirului.

Abd al-Rahman III a înabușit slaba revoltă din ( iulie 932) după un asediu de doi ani, orașul a fost supus clifatului de Cordoba. După dezintegrarea califatului (sec. XI), Toledo sa convertit într-un regat Taifa, care a plătit tribut regilor creștini din Castilia pentru ași menține independența.

În 25 mai 1085, Alfonso VI din Leon și Castilia intră în Toledo, după un acord cu Taifa care guverna regatul. Un acord de capitulare care garanta securitatea și bunurile materiale ale populației musulmane. Noul rege a dat drepturi minorităților: mozarabilor (Toledo era un important centru mozarab cu liturghie proprie, hispană-mozarabă, care încă se practica), drepturi pentru musulmani și evrei. După cucerirea orașului, a început o peroadă de înflorire: culturală, socială și politică. Școala de traducători din Toledo a cunoscut o mare splendoare între secolele XII și XIII, cât și operele de artă civile și religioase, care au lăsat o importantă urmă în oraș.

După cucerire, a fost tolerată practica religioasă a comunitătilor evreiești și musulmane, dar această toleranță nu a durat mult timp. Creștinii au construit o nouă catedrală în locul moscheei centrale, care la rândul ei se ridica pe ruinele unei catedrale vizigote.

În timpul razboiului civil castelian, Toledo a luptat de partea lui Pedro I, și după ce a suferit un larg asediu, a fost cucerită în 1369. În timpul Evului mediu orașul a crescut devenind un centru industrial. În această activitate a participat de o formă activă și populația evreiască până la expulzarea ei în 1492.

[modifică] Istoria Modernă

Vedere din Toledo El Greco anul 1600

Regii Catolici au urbanizat și mărit orașul și în catedrala toledană au fost proclamați Juana și Felipe Hermoso (Felipe cel Frumos) ca moștenitori ai coroanei casteliene în 1502.

Toledo a fost unul dintre primele orașe care s-au unit în revolta comunităților în 1520, cu sefi ca Lasso de Vega și Padilla. După înfrângerea lor în Villalar comunerii toledani, conduși de Maria Pacheco, vaduva lui Padilla, au fost cei care s-au opus cel mai mult lui Carlos V până la capitulare în 1522. Toledo convertindu-se în capitala imperiului.

Posterior, după decizia lui Feipe II de a transfera curtea regală la Madrid în anul 1563, orașul a pierdut mare parte din importanța politică și socială. Regresul industriei textile accentuând decadența orașului.

Constituția regalei Companii de Comerț și Industrie, în 1748, în cadrul renovațiilor dinastiei borbonice inspirate din Iluminism, au adus o nou avant orașului, dar la jumătatea secolui XVIII orașul a decăzut din nou, având doar funcții administrative.

[modifică] Istoria Contemporană

După izbucnirea razboiului civil spaniol, orașul a rămas în zona republicană. Edificiul numit Alcazar , sediul Academiei de Infanterie, a fost folosit de refugiu pentru rebeli sub comanda lui Coronel Moscardo, unde a rezistat din 21 iulie până la venirea trupelor generalului Varela (28 septembrie 1936). Acest episod, de rezonantă mondială a fost utilizat de propaganda franchistă. Edificiul (Alcazar) , aproape distrus în asediu, a fost reconstruit în totalitate.

Orașul este ales oficial să fie capitală a Comunității Autonome Castillia-La Mancha, după o votare în 7 decembrie 1983. Până la alegeri, guvernul regional a însărcinat pe Jose María Barreda să conducă un proces de informare a populației, instituțiilor politice și asociațiilor culturale.

 

 

Toledo este un oraș din Spania, situat în provincia provincia Toledo.

Toledo (din latinul Toletul; în arabă:Tulaytulah; în iudeo-spaniol: Toldoth; în mozarabe: Tolétho) este un oraș care se găsește în centrul Spaniei ,capitala provinciei cu același nume și făcând parte din provincia autonomă Castilla-La Mancha. Orașul este situat pe marginea dreaptă a râului Tajo, pe o colină de 100 m altitudine fată de râu.

Deasemenea acest nume este dat mai multor localități din Statele Unite și în alte țări cum ar fi, Belize, Columbia, Filipine sau Uruguay.

Centrul vechi istoric din Toledo a fost înscris în anul 1986 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.