Napoleon Bonaparte a fost, fara nici o indoiala, una dintre cele mai remarcabile personalitati ale istoriei, un titan printre oameni, care a schimbat din temelii evolutia intregii societati civilizate, la timpul sau. Nascut in Corsica, in 1769, el s-a specializat ca ofiter de artilerie in Franta si, in ciuda ironiilor la adresa originii sale „taranesti”, s-a impus ca unul dintre cei mai talentati tineri militari ai epocii. A devenit cunoscut gratie asediului Toulonului, cand si-a folosit cu succes cunostintele de artilerist, dupa care se va impune ca „mana forte” a noului regim republican. In 1799, la doar 30 de ani, organizeaza o lovitura de stat si se proclama Prim Consul; cinci ani mai tarziu se va incorona „imparat al francezilor”.

In primul deceniu al secolului XIX, armatele lui vor face legea in Europa, iar geniul sau militar inegalabil il va ajuta sa triumfe in majoritatea bataliilor purtate. Blocada Continentala pe care a incercat sa o impuna Angliei a fost urmata de un inerent conflict cu Rusia. Invadarea acestei uriase tari va marca inceputul sfarsitului pentru Napoleon: din cei 600.000 de soldati ai Marii Armate pornite sa cucereasca Rusia, putini se vor mai intoarce.

Detronat, dupa batalia de la Leipzig, are parte iarasi de o scurta domnie „a celor o suta de zile”, dupa care urmeaza dezastrul de la Waterloo. Exilat pe insula Sf. Elena, o stanca pustie, in imensitatea Atlanticului, moare aici la nici 52 de ani, rapus, se pare, de un cancer la stomac, boala care-l ucisese si pe tatal lui.

In ultimele decenii insa, numerosi oameni de stiinta si cercetatori – cel mai renumit fiind Sven Forshufvud – au avansat ipoteza potrivit careia Napoleon ar fi fost otravit eliberat, cu arsenic, de catre englezi, desi nimeni nu a putut inca dovedi acest lucru.